Fiecare clasă are prioritate față de clasa următoare. De exemplu, dacă defunctul are moștenitori în clasa I, care îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni și acceptă moștenirea, cei din clasele II, III și IV sunt înlăturați de la moștenire.

De asemenea, în cadrul aceleiași clase, gradul de rudenie cel mai apropiat are prioritate. De exemplu, dacă defunctul are copii, nepoți și strănepoți, iar copiii defunctului îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni și acceptă moștenirea, nepoții și strănepoții sunt înlăturați de la moștenire.

Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

Moștenirea, ca procedura notarială, se deschide la ultimul domiciliu al defunctului (în circumscripția în care se află ultimul domiciliu menționat pe certificatul de deces). În cazul în care vrei să deschizi moștenirea după mai mulți defuncți, trebuie să te adresezi unui birou notarial din circumscripția unde a avut ultimul domiciliu defunctul decedat cel mai recent.

Dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate, dar are bunuri pe teritoriul României, moștenirea se va deschide la un birou notarial din localitatea unde sunt situate bunurile care au aparținut defunctului.

Soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat dacă, la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de divorț definitivă.

Soțul supraviețuitor intră în concurs cu oricare dintre moștenitorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a moșteni.

În funcție de tipul testamentului și de întinderea masei succesorale, sunt situații în care moștenitorul testamentar poate intra în concurs cu oricare dintre moștenitorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a moșteni.

Orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a moșteni.

Acceptarea moștenirii înseamnă însușirea explicită a calității de moștenitor. Ca urmare, nu este suficient să te încadrezi într-una din categoriile persoanelor cu vocație la moștenire, ci trebuie să te hotărăști și dacă accepți sau nu moștenirea.

Acceptarea moștenirii sau renunțarea la moștenire se face sub formă de declarație autentică, dată în fața notarului public.

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.

Termenul pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire este de 1 an de la data decesului defunctului (care este, oficial, data deschiderii moștenirii).

Da, te poți răzgândi, doar dacă moștenirea nu a fost încă acceptată de alte persoane cu vocație la moștenire și nu s-a împlinit 1 an de la data decesului.

Da, cu condiția ca în termenul de 1 an de la data decesului să fi acceptat moștenirea.

• Certificatul de deces al defunctului/defuncților

• Actele de stare civilă ale defunctului/defuncților: certificatul de naștere, de căsătorie, de adopție, certificat sau sentință de divorț, precum și alte acte solicitate de notarul public

• Testamentul defunctului: dacă este cazul

• Actele de identitate și de stare civilă ale moștenitorilor

• Actele de proprietate pentru bunurile care intră în masa succesorală, indiferent de natura lor (case, terenuri, autoturisme, acțiuni, sume de bani etc.)

Dezbaterea unei moșteniri este un proces complex și presupune mai multe proceduri, împărțite în diferite etape.

Deoarece fiecare caz este diferit, costurile exacte nu se pot stabili decât după ce notarul are toate informațiile necesare dezbaterii moștenirii. De exemplu, onorariul este calculat în funcție de valoarea masei succesorale și conform unei formule stabilite printr-un Ordin al Ministrului Justiției, taxa de intabulare (acolo unde este cazul) este calculată conform unui Ordin al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar impozitul (acolo unde este cazul) este stabilit prin lege.

De obicei, costurile se împart între moștenitori, în funcție de cota moștenită de fiecare.